Făptura-ți diluată în abur sau părere,
Să o opresc, n-aș fi putut nicicum,
Incătușat vremelnic în tainica-mi durere,
De pasul tău, pe piatra ultimului drum.

N-am îndrăznit, să-mi iau "la revedere",
Te-aș fi urmat, însă-i târziu de-acum,
Pierdută-n abur, chemarea ta e doar tăcere,
Iar eu, tot nu mă hotărăsc, pe care drum...