Pentru tine


lui Costin Butăroiu
Voi fi și mâine-aici ca un toiag
Udat de transparente lacrimi ,azi..
Și chiar poimâine,umărul tau drag,
De care să te-agăți când pari să cazi!

Voi fi aici,o umbră-n urma ta,
Când vei fugi prin timp de vreun descântec
Și chiar de n-ai să vrei,..iubirea mea
Scut iți va fi!Și vers de dor..și cântec!

Și intr-o zi,de-o fi să-mi ceară trupul
Odihna,prin grădinile de de vis
Simți-vei tu...mirosul meu,in suflul
Oricărei adieri de timp nestins!

Și ploaia..te va mângâia in loc loc să ude
Și soarele cel blând te va-ncalzi.
În locul meu natura-ți va surâde
Și-n orice semn al ei..te voi iubi!
( 23 dec 2009)




POVESTEA FIECÃRUI AN


Atât de crud și de sălbatic
E cerul zilelor de mai,
Că simt in nări parfumul magic
De mir și flori…la porți de rai!

Atât de vie mi-e simțirea
De-alerg prin grâul lui cuptor…
Și mă adap cu nemurirea
Din flori de mac..sau de bujor!

Și mestec pâine tărănească…
Cu must din strugurii cei moi,
În orice casă românească,
Din orice toamnă de la noi.

Apoi îmi cântă pe la geam
Zăpada albă din povești
Colinde vechi si’’La mulți ani’’
Ce-aduc iertările cerești…

Dar noi…din nou ne-ncumetăm
La alte trebi fără de rost,
Uitând de noi!Uitând să dăm
Celor ce merită…prinos!