După drum lung și strașnic zgribulit,
Am ațipit pe canapeaua veche
Și rătăcesc prin lumi fără pereche,
Purtat de vis, mă simt parcă vrăjit.

Mă ia în brațe vântul jucăuș,
În horă printre nori apoi mă-mpinge,
Prea prinși de joaca lor, doar unul ninge
Și-i fur un fulg în palmele căuș.

Cu el alerg înspre iatacu-n care,
Mi te așezi în brațe, ghemuită.
Ca pe-un odor depun apoi, ispită,
Cristal în păr, pe buze sărutare.

Tu nu te zbați, nici nu vrei să te smulgi
Și doar te simt la pieptul meu ușoară,
Să-mi crească bucuria, vântul zboară,
S-aducă năzdrăvanul, zece fulgi.