aș veni așa să-ți plâng
cu capul în poală...
m-au ajuns serile arse demult
pe drumul fără capăt
de dincolo de tine...
și iată-mă nemîntuit!
și-n veci fără tine!
cu fiecare clipă
mă nasc învins
și tot mai departe
de drumuri umblate!
răpus de povara-nserării
ce sfirșitul nu și-l mai știe!
cîndva ți-am promis
o cupă de dragoste...
acum abia de pot
să te răsfăț cu plânsul meu...
nici o zi de mine nu se-apropie!
iar pe tine...
nu mi te mai aduce nimeni!