Eu am plecat în exil,
la malul mării somnului
un păianjen inert
visând la după-rouă
strigătele nu mai formau imagini pe retină
degetele se retrăseseră în unghii, lipsite de simț
cultura aproape agrară a luminii
mi se refuzase
le atârnau spicele moarte
de boala neagră a ochilor tăi.