furtuni solare vor fi întotdeauna
sfârșitul
doar când mi se vor albi pleoapele
sau degetul mic
pe cei șase bonsai îi voi uda
în toate zilele săptămânii
în afară de ultima
iar pe al șaptelea
îl voi abandona la poarta casei
să fie
nins
plouat
eventual smuls din rădăcini
oricum umbra sa e atât de mică încât
n-ar încăpea în ea nici măcar un lătrat
de câine
pereții camerelor
îi voi vopsi în galben
albul
numai în cearșafuri
și în măști va rămâne
duminica
voi strănuta continuu sub plapumă
niciodată
n-am crezut mai mult ca acum
în orbul găinii
așa că voi visa cu stropii în palme
de la apusul său până la primul răsărit...