parcă aș fi înghițit
Crucea Sfântului Petru,
cuvintele-mi sunt pași spre cer,
gândurile, nodul din psalmul 8,
visele, amalgamul nocturn,
plutind ca mirosul de pară
și sunetul de chitară...
m-am lăsat în brațele tale,
te-am lăsat să-mi mângâi
fiecare rază din evantaiul
sufletului... ne-am lăsat goi,
prin iarba ochilor. am înviat.
inversați. dornici să atingem
cornetele norilor. suntem
atât de pufoși, roșii, tomnatici,
singurătăți îndrăgostite...
răsturnând silabele soarelui,
sperând precum copiii tăcerii,
iubind enorm zâmbetul cerului!

17 ianuarie 2010, 02:18