mai avem timp...
să citim un poem eminescian,
să alunecăm pe ramul cel mai înalt
al dorului, contrarii de eșarfă
cosmică, animate de sevă stelară,
ploaie cu cercei din tei albi...

mai avem timp...
să ne vindem scrisorile virtuale,
să ne aducem aminte de noi,
de sărut, de simplul care naște
fiecare fulg de zăpadă...
putem fi bulgări roșii, de jar!

mai avem timp...
să ne schimbăm logica,
să ne dăruim unei îmbrățișări,
ca și cum Eminescu s-ar trezi,
lângă versul născut de Veronica,
floare mică, floare mare...

20 ianuarie 2010, 11:00