motto:
dureros e să iubești pe cineva și
să nu ai niciodată curajul de a-i spune



chiar dacă nu vreau să recunosc
mi-e frică
strigătul meu se pierde
în trecut
și tot ce vreau acum
e să evit ziua în care
ne vom spune

până aici

de fapt e cea mai diabolică rostire
un amestec de ruj cu puțină frică
și câteva bătăi de inimă

știu că iluzia se termină aici
ca respirația în camera
cu multe oglinzi


încerc acum să reconstitui
între mine și realitate
fereastra prin care
o să privesc depărtarea
ea însăși o fereastră
a sunetelor spre nesfârșit...