Þi s-au înnecat corăbiile?
Mai stai mult la mal? așteptând să vină?
E lungă povestea, știu
Că n-ai vrut a o lăsa în pustiu

Ia și mănâncă ceva, nu mai fuma întruna
Nu te mai frământa, va apărea cândva
Þi-ai lăsat barbă, e a treia zi de când aștepți
Dacă te uiți la mine, te compătimesc, mă ierți?
Mai mult de atât nu pot să fac
Nici a mea vorbă bună nu-ți este leac
S-a dus. Păcat, că te-a lăsat sărac
De mângâiere și de vorbele spuse cu drag
Hai nu mai plânge, că doar ești bărbat
De-ar mai trăi, ea, sigur nu te-a uitat
E a doua sticlă ce te aruncă în păcat

ÃŽn port vapoarele sosesc
Pe lacrimile tale, plutesc, plutesc
Apoi când se afundă-n mări
Încarcă-le cu ale tale multe supărări
Și nu mai sta pe gânduri, căutand s-aprinzi
Acea iubire din foc de paie, că-s ude toate si ochii umezi

A mai trecut un an și marea-i înghețată
Tot abătut stai lângă mal, oftând în șoaptă
Vapoare nu mai vin din vremea îndepărtată
Doar aducându-ți dragostea, așa cum fu' odată