Imi tremura dintii grei
De durerea vie ce-mi apare-n fata,
Toc marunt gândurile moarte
Sa obtin ceva mai viu din viata.

Suflu greu si inima îmi bate tare
în criza lumii vii ce nu apare
Intunericul bântuie prin minti cu neguri,
Alungând lumina din sufletele crude.

Te-ndeamna sa rasufli aer infectat
Cu microbii vesnic dilatati
Mâncând încet si ultima farâma de speranta vie
Aducându-te la stadiul vesnic de mumie.

Lupt din greu, sa ma ridic de-asupra
Sa-i manânc rarunchii morti de fier
O moarte izbitoare, lenta si perfida,
Sa le aduc, cum mi-au adus si ei.

Am Izbutit lucru neauzit
Pe însasi moartea am învins
M-am ridicat la înaltime mare.....
Dar mi-e frica de durerea oarba,
Ce se propaga-n mii si milioane
De serpi si vipere ce ma musca iara.