acum crezi că știi ceva despre poezie
crezi că poți să bați toaca pe orice alee
în orice parc și în orice casă. crezi că l-ai
găsit pe dumnezeu dormind desculț
în patul tău așa cum dorm primii amanți
crezi că poezia are o sirenă și-și face loc
în tine așa cum își fac loc bucățile de
soare pe care fiecare dimineață ți le zidește
de ochi. crezi că tot trupul tău fața ta pielea ta
părul tău oasele tale unghiile tale organele tale
sunt versuri pe care le poți vinde în bazarul
plin de religii. crezi că un gram de alcool
o foaie de tutun și o femeie cu sânii cât ceafa ta
pot scoate poezia ca pe un drac din tine
ca pe o inimă de plastic pe care o schimbi
de câte ori vrei. crezi că ai timp suficient să poți scrie
în bucătărie în dormitor pe bancheta din spate
în metrou pe bordura spartă de bărbații cu târnacopul
legat de ape. crezi ce vrei tu despre poezie
dar nu o mai confunda cu o porție de cartofi pai
cu un buletin de știri pentru ora cinci și nu mai bate
toaca orișiunde pentru că un clopot
va arunca peste versurile tale fulgi de pământ
și atunci toate femeile vor boci poezia
pe care ai vrut să o scrii