agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-02-04 | [This text should be read in romana] |
stăm amândoi în acest oraș și ni se pare că e cât pământul de mare
asta pentru că avem cinema și cluburi pentru că la orice oră o frumoasă roșcată cu sau fără fluturi tatuați în polii intimi ne poate arăta cum e să fii cel mai dorit bărbat sau cum e să fii tată dacă nu știi să folosești baloane cu epoleți pe tâmplă când eram mai tineri aveam visuri legate de cotoarele lui borges de morții lui bacovia de cântecele lui saba și cu femeile lui bukowski și ne doream să fim ca ei să adunăm toate cuvintele din lume să le punem în borcan așa cum ne-au învățat bunicii că se pun castraveții în oțet și noaptea când insomnia ne lua chipurile și le ducea în alte paturi să îl deschidem și să mâncăm așa cum preoții știu să mănânce la praznic de sufletul mortului așa cum vatmanii știu să mănânce pe liniile ce leagă toate cartierele din oraș așa cum păsările știu să mănânce în piața unirii boabele cu fildeș aduse de turiști * stăm amândoi în acest oraș și ni se pare că lumea și-a adus sufletul aici asta pentru că avem galerii de artă și biblioteci și un râu în care pet-urile înoată în funcție de cum bate vântul asta pentru că la orice oră există o salvare cu licurici care cântă unui bolnav doinele cele mai sângerânde asta pentru că străzile sunt aglomerate cu tălpi care formează un puzzle al tăcerii noaptea un covor al obsesiilor ziua un nor de carne pentru furnici când eram îndrăgostiți aveam pentru iubitele noastre poeme replică la orice detaliu de exemplu când vedeam soarele pe sub coapsele femeilor cu picioare de trunchi de copac îl aduceam din atelier pe rilke când deasupra era albastru printre noi albastru și dedesubt albastru îl aduceam la micul dejun pe frank o`hara când femeile ne aruncau ca la păsări priviri iscoditoare coboram cu ele în infern alături de rimbaud iar acolo fiecare năștea de câte ori vroia dar acum cerneala noastră a înaintat în grădinile de palmieri ca îngerii care bâjbâie văpăile sufletelor * stăm amândoi în acest oraș ca niște zei și ne hrănim cu vinuri și țigări îmbălsămate ascultăm dimineața soarele cum lovește în stâlpii de înaltă tensiune ca la ușa unei noi iubite ascultăm noaptea cum luna lovește în cozile pisicilor persane uniforma pământului și noi dansăm și noi iubim femeile crude și noi râdem când ne privim în scrumierele pline de țigări învinețite cu ruj și așteptăm locomotiva să treacă pe bulevard ca un șarpe și în el să urcăm și să ne-învăluim cu liniștea neprevăzută și să adormim în pavilioanele de lemn tapițate cu flori cuie și figuri sfinte
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy