adesea îmi sunt eu însumi Ciuma Pădurii
pe care o las să treacă atît cît încape
oricum
niciodată nu mi-e urît mi-e bine aici

cred că bucuria e mai ales
cînd vezi și ești văzut de aproape
oricum depărtări și amintirile lor
înghit mulți și de-a valma

în rest tot ce ne interesează
e pe-afară
uite pe preșul meu de la intrare
scrie Welcome și e întors
cu susul în jos e indescifrabil
pentru cei care intră

îl pot citi doar cei care ies
cei de care mă despart se întorc
în ei înșiși unde e bine
și unde sunt bineveniți să mă uite

desigur fiecare ar vrea să fie amintit
chiar am impresia asta copilăroasă
că doar trecutul e singura certitudine
că prezentul e o mirare perpetuă
iar viitorul o teamă nedefinită

și e de toată minunea descoperi
că rînd pe rînd
orice temere devine cu stupoare
cea mai liniștită certitudine