O mână nevăzută parcă
Îmi potrivește luna-n geam,
Pe mijloc, sus, juma’ de barcă
Ce se-ntregește-alunecând în van.

Precum când plouă,-o picătură
Prelinsă-n jos, se scurge-ncet,
Alunecă, lăsând o dâră...
La fel făcu și luna prin făget.

Privește ea spre mine prima...
Sfioasă-mi face semn c-un ochi
Când vede că-i admir lumina.
Îi spun ceva în șoapte... de sub plopi.

Roșește parcă-n auroră...
Mă rușinez și eu un pic.
Nu am fost pudic în parolă
Crezând că nu se va-ntâmpla nimic.

...................................

Coboară-acuma iute-n vale,
Lăsând lumina-n urma ei
Să-mi spună de-o găsi vreo cale
De-a-mplini dorința-mi... făr’ de temei.