Preludiu

Lasă-mi toamnă verzi,
Ocrotește-i dacă vrei,
N-o să-ți vină să mă crezi
Dar mi-i roade toți grivei.

L-am găsit în buruieni
Lâng-o glugă de coceni,
Era mic și zgribulit
Și de mamă părăsit.

Era un boÈ› mititel
Ce privea pe geam în casă,
Și se simțea singurel
Când perdeaua era trasă.

Schimbare de decor
Peste un an

Grivei e independent
Dar este puțin absent,
N-are jenă, n-are frică,
Cu tupeu de mă despică.

E un câine prea isteț
Și nu-i place în coteț,
De-aia-i fac acum bilanÈ›
Că nu vrea să stea în lanț.

El nu are pic de frică,
Visează…o vilă mică,
De-aia nu mai vrea coteÈ›
Și-a devenit mai isteț.

Cățelușul meu grivei
Nu mai latră de doi lei,
Cu manele-a nimerit-o,
L-a dat jos și pe De Vito.

Cu o manea mai drăguță
L-a dat jos pe Nicu Guță,
Și de-acuma e prezent
Ca vedetă-n cabaret.

Dansează și rock-en-rol,
N-o face deloc nasol,
Și la o partidă mică
Îl întrece pe Bănică.

Nu mai latră la tablou,
Nu-i e frică de șmenari,
Are-o droaie de dolari-
Crupier în cazinou.

Joacă tare pot la pot,
N-are teamă de șmenari,
Rade mese peste tot
Rade mese de dolari.

Epilog
Visul
Dar un șarpe veninos,
Rău la suflet, găunos,
Un bos între căpcăuni
I-a băgat fiare-n plămâni.

Fantezia mea de-aseară
A fost vină literară,
Și de-atuncea doamne sfinte
Cățelușul e cuminte.