Nu-mi plac deloc oportuniștii.
Nici felul lor ciudat de-a fi.
Nu mi-au plăcut nici comuniștii
Ce se mințeau spre-a ne minți.

Cu lipsa lor de rațiune,
Cuvântul aspru, repezit,
Bălăcitor, fără rușine.
Nici locul de unde-au venit.

Cum au venit, așa plecară.
La fel de brusc și violent.
O viață numai ne furară.
Cea de „ coșmar incandescent.”

A dispărut, deci, comunismul.
Sistem nedemn, n-a rezistat,
Dar a rămas oportunismul,
Ce-n epocă l-au antrenat.

Solid, puternic, variat,
Generator de damfuri dure.
Pentru cei demni exasperant,
Pentru bandiți, neagra pădure,

Unde-și urzesc nemernicia,
Făuritori de ambuscade,
Ei, iritații la butade
Și violenți cu ironia…

Mereu îndrăgostiți de sine.
Vicleni, când își ascund defecte
Și plângăreți când vor efecte,
Când e mai rău,să-i crezi că-i bine.

Răzbunători când le strici jocul
Și sadici când stârnesc durerea.
Te vând ca să-și atingă scopul.
A lor venin le e puterea.

Nici el? Nici tu să nu ai parte!
De ce? E dreptul lui vezi bine!
Și fiindcă-i drept, nu-i pentru tine.
Tu? Plânge-ți soarta-n altă parte.

Legea? Aplică-se pe mare!
Aici, în junglă nu contează.
El, cel cu forță, el dictează.
Tu? Poți să pieri în disperare.

Imun la tot ce e normal
Și-n general la tot ce-i drept,
E dintre toți cel mai deștept.
Tu pentru el!? Ceva… banal.

Nu crede-o iotă din durere.
Chiar dac-o vede nu o simte.
Și pentru asta el te minte.
Mințind, e-ntr-una la putere.

Lingăii, lașii, mitocanii
Și-n general acei ca el,
Îi cântă-n strună-i papă banii
În atmosferă de bordel.

Te uiți cu silă la dezmățul
Cu care haita devorează.
Închipuie-ți! Acesta-i iadul,
Iar ei, acei cel populează.

Scârbos spectacol am plătit,
Cu generații de durere.
Cei care vin la ce să spere?
Ce s-a ales din ce-am gândit?

De ce-am gândit!? De ce nu-i bine?
De ce aceste întrebări?
Răspunsul este-ascuns, sunt sigur,
În viitoarele-ncercări.

Și te întrebi în noaptea neagră
De s-a schimbat ceva în bine?
Privind spre ieri, privind spre astăzi,
Analizându-te pe tine.

Nimic! Răspunsul te plesnește
Răsunător pe viața-ți goală.
Minciuna-n beznă hohotește,
În jurul negru-i damf de smoală.

Se bucură în iaduri dracii
Sunt mulți înscriși la ei pe liste.
Îți sună în ureche-ntr-una:
Cei răi în rău or să persiste!

Mai mulți vor fi, iar noi mai singuri,
Mai izolați în bezna deasă.
Din fumul de la revoluții,
Oportuniști or să tot iasă.

Aceleași pânze de păienjeni,
Aceleași plase de pescari,
În care se vor prinde-ntr-una
Oameni de rând și oameni mari.

Minciuna, veșnica minciună,
Îi va păstra în sfere-nalte,
Capitaliști de conjunctură,
Foști comuniști prin osatură,
Ce cred că viața-i fără moarte.