alungit cu fereastra în ochi
o ultimă verigă a lanțului
cu care îmi este încătușat
sufletul
corpul e atât de ostenit încât
abia aude aplauzele pământului
probabil în momentul acela
îngerii s-au așezat în picioare
întâmpinându-mi tăcerea
în timp ce felinarul
își retragea razele din mine
închizându-și definitiv pleoapele...