între timp mai mor, mă mai nasc
nu contează ce stare de agregare am
gravitația duce sângele în sus
e altfel de planetă aici la mine pe masă
alte forțe, alte chipuri
dacă aș fi avut o inimă în plus
în loc de ficat sau în loc de camera asta obscură
cu jaluzele trase, dar trase așa până-n pământ
ci nu oricum, întunericul ar fi fost un fel de lumină
sunt o specie cu multe ferestre
dar cu o singură inimă, repet
dacă aș fi avut una în plus
le dădeam dracului de scări
mai am câteva trepte până la Dumnezeu
între timp îmi cresc solzi, degetele se lipesc între ele
învăț un alt dans, o altă iubire
nu mai pun condiții
îmi scot și viața asta din piept
și-o arunc de la balcon
mai am câteva trepte până la Dumnezeu
o întâmplare inocentă cu gust de caramele
îmi pare rău nu pot ocoli întrebarea