Se-avântă Vremea cu repeziciune
În zi, în anii ce adună veacul,
Se-aseamănă, în curgeri, cu dovleacul,
Mii sfere ce-s curtate de genune.

Plecat pe foaie, își înscrie fleacul
Vag filozoful. Trecerea răpune
Și trupul său, oricât ar vrea impune
Prezent mereu. Doar paginile-s leacul,

Pecete ștampilând în nemurire.
Cu ochiul minții, pastișând ciclopul,
Lin întrevăd, pribeag prin amintire,

Cum nu cântam copacii joși, ci plopul.
Deși-am găsit în scrieri elixire,
Grăbire, roibul-timp doare galopul.