agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-03-02 | [This text should be read in romana] | Submited by Yigru Zeltil
Ca să farmec odată o femeie, am dus-o la un meci
de rugby. Ne-am despărțit repede, cast și demn. Ca să mă împac cu alta, i-am citit o noapte întreagă Nasul lui Gogol. Într-atât mă înhiba amintirea lecturii lui Raicu, de pe vremuri, încât ceea ce i-am citit a tras-o la un somn bun pe-un colț de pernă, lângă umărul meu. Să citești la trei dimineața Nasul, singur, cu glas tare, ca o sfidare a somnului iubitei, e o situație din Jurnalul unui nebun pe care mi-am asumat-o, fără urât, jghiab căzut la margine de preerie. O fată, cândva, mi-a plăcut fără margini și i-am căzut în genunchi murmurându-i: "Mangafaua pleacă mâine la Ploiești, rămân singură și ambetată, vino să-i tragem un chef, a ta adorantă, Mița" - și fata a fugit în noapte, din parc, de lângă statuile enorme ale lui Paciurea, acasă, în Dămăroaia și nu ne-am mai văzut, a speriat-o cuvântul "mangafaua", desigur, straniu ca o grotă abia luminată de soarele câtorva vocale. În alte vremuri, stând lângă Foișor, ca să-mi bucur iubita, plecam cu sacoșa la Hala Traian să cumpăr gheață și fructe, îi plăcea să se trezească la trei noaptea, să-mi ceară un măr și adormea fărâmițându-i încet sâmburii. Până când într-o zi a adus, sus, în mansardă, un frigider nou și n-am mai putut îndura. S-a restras încet-încet, în vârful picioarelor, punându-și palma la gură. Nepotolit, pentru o inspectoare școlară am stat o zi întreagă la coadă, să iau două bilete la Cartagina în flăcări. Filmul i s-a părut needucativ și lung. Cândva, mergeam pe strada Muzeului Zambaccian și o talentată șahistă m-a întrebat dacă am acasă o veioză cu picior înalt, ca aceea văzută prin fereastra unei ambasade asiatice. Am fost prea spontan și i-am spus "nu". Am condus-o până la stația liniei de troleibuz 81, stătea în Chitila, schimba două tramvaie, era de neînțeles ce vis purta veioza în mintea ei. Doar tu, doar tu, esclavă a iubirii, ai putut să te îndrăgostești de mine, când nu mai speram, acceptându-mă lângă tine, eu purtând o sacoșă albastră, de nailon, în care pusesem o sticlă cu drojdie de bere necesară unei mătuși din Filaret în lupta ei antistafilococică, și o franzelă albă. Doar tu ai putut să-mi propui după ce ai urlat scurt "ce-i cu sticla asta?", să cumpărăm de la lactate un borcan cu smântână, să rupem în două franzela și să mâncăm imediat smântână cu pâine, așezându-ne pe o bancă, într-un parc, în plin centrul Capitalei, ca doi superiori țărani, în trecere prin București, spre Oarba de Mureș.
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy