mâhnitul nor iar nimerește
prin dimineața din geam prin ușa mea spartă
peste cearceaful putred de atâtea vise
sub o recoltă groasă de triluri
și omul cu inima ciur
când trec tristețile răbufnitoare
la ceasul mereu inexact
prin mijloc de tâmplă rece-asudată

fii fără grijă
gingașa spinare a zilelor
nu se lasă călărită ușor
și-n vremuri ca astea pline de insecte
devoratoare
alfabetul de gală-l știu doar rechinii
nu de rușine plesnește fioroasa față
nici gâtul impregnat cu aur
al cheltuitorului
de sub tabela de afișaj

fii fără grijă
nici norul nu udă speranțe ci mărfuri
mingi de fotbal funcționari cu fețe de zid
undeva la cununia bacșișului
cu buzunarul șobolanului rege
priviți-le mâinile spre-a nu putea ști
dac-au ucis sau jertfe-au adus
priviți-le ochii ca niște instituții
în care trilurile plătesc impozit
și pentru zbor și pentru târâit