la noapte voi visa probabil că te invit
la un ceai rooibos cu vanilie
e rândul meu
voi savura din ceașca mea transparentă abia zâmbind
iar tu îmi vei comunica delicat că eviți anumite plăceri
e târziu în agora îți voi spune e pustiu
și eu încă nu am uitat vocea ta
nu am uitat nimic dar lăsăm asta
zilele vezi cum se fac tot mai mici de atâtea seisme
respirația ta e aici lângă mine promit nicio emoție
pentru că avem un drum lung plin de pericole
pentru că nu vrem să ajungem în compania boemilor prăfuiți
îngălbeniți în crâșme ieftine pe frunze de tutun
care scriu poezii la minut ridicole poezii
în schimbul unei beri gratis

noi nu ne permitem să fim sentimentali
noi nu ne înghesuim să ajungem printre acei mulți
și snobi

noi nu ne iubim
ne sărutăm și noi așa
ne îmbrățișăm și uităm
sloganul
noi suntem reci ca metalul iar noaptea visele ne sunt reci