Nu fi gelos, iubite
pe fulgii ce mă ning,
ei nu-ți acopăr chipul,
de tine dor nu sting.
Nu fi gelos pe stropul
pe trupul gol prelins,
scînteia din silaba-ți
mă-mbracă-n jar nestins.

Că îmi sărută fața
nu fi gelos pe vînt,
îmi toarnă foc în vene
doar rugul din cuvînt.
Nici pe străinul care
aseară m-a cuprins
și cu pojarul firii
făptura mi-a învins.

La ce ți-e gelozia
cînd tu îmi ești iubit
și îți rămîn fidelă
în vis neprihănit.
Iar luna cea de miere
la nesfîrșit trăim
în leagănul de buchii
noi doi cînd ne iubim.