de la bun început se comunică printr-o portavoce
învăluită în stupoare vestea schimbării biletelor de intrare
în scenă unde se găsesc toate scaunele
celor numiți de obicei într-o bună tradiție meteorică
spectatorii de dimineață ai înălțării

printr-un cablu coaxial adăugat așa de bonton
într-o latură a deznodământului anticipat se vede (cumva introvertită)
privirea actorilor îndreptată în jos spre ceilalți
care stau în picioare și gesticulează
peste scena I actul 1 nepricepând metafora de mijloc
aceea cu înapoierea locurilor bifate cu un pix bătând în
ciotul brațului
(veteran încă în viață după stalingrad II)

alergătura după sandviș este impregnată de multe pantomime
iar actorii aplaudă fiecare încercare nereușită de
metamorfozare a gurilor în coșuri de gunoi
- așa începe se întoarce regizorul (aflat în celălalt scaun cu rotile
de mucava)
ecologia teatrală a rămășițelor de polen
aruncat peste golgota imperialistă
(actorii prezenți mai puțin cel din rolul pompierului amator
strănută la unison
scenograful și-a schimbat între timp batista albă cu
drapelul revoluțiilor învinse de salamandre)

apare și ideea de cineva (abil vehiculată de un poet de serviciu
specializat în substantivul lemn)
care chipurile s-ar îndrepta direct spre ușă
de acolo întors trois-quarts lansează tirada împotriva mochetei verzui
prea asemănătoare cu iarba de pe lângă stâlpi
este privit cu invidie și de aceea huiduit cu exclamații de încurajare
nimeni nu vede (este cazul să se nege ceva totuși)
rana din partea dreaptă a scenei
unde actorul cel mai bătrân a adormit cu sulița înfiptă
accidental
în cotorul din care au dispărut toate biletele indulgente