Controlează-Þi ca prima dată
infinitul relativ să nu se piardă
și din miez de sori ningi Doamne!

Lasă-Þi câte-o fărâmă
cananeencei – parte
când străpungi
digul cerului
cu vin și ape
din năstrape.

Să-ți ningă Þie trupul
zburând după fulgi –
prin ceruri s-arăți Raiul
săracilor de-afară.

De-ai lăsat fularul Maicii Tale
în alt Vlaherne să ne-nconjoare
cu deniile albite
pe la poale,

De-ai tămăduit creștetele
întinse-n șiruri de cei maturi
cu mâinile și semnul sfânt
ce-l slobozi azi peste copii,

S-au pocăit și Tomele – câțiva
cu palmele friguroase
căci haina Ta nu se deșiră
și-or sta cu ele-n buzunare

Doarme-n cămașă pe-ndelete
Duhul Sfânt peste pământ
și cheamă prăvălirea altor pietre
ca să Te-arăți în ochi de mânji.