Din nou surâde luna
Cu fața ei senină
Și mângâie natura
Cu raze de lumină.
Privesc mirat tabloul
Și-n tihnă îmi plimb pașii;
Mirat e și zăvoiul...
De veghe-s doar prădașii.

Femeile-și pierd timpul
Cu clevetiri ușoare
Pân’ luna-atinge vârful
Când merge la culcare.
La fel fac și bărbații;
Se strâng pe câte-o bancă...
Tot felul de-observații
Rostesc sub slaba lampă.

Cei tineri, nu-s niciunii;
Perechi, găsit-au locul,
Cum au făcut străbunii,
Să-ncerce-n doi, norocul.

.........................

Mulțimi de gâze-n roiuri
Pe sub lumini, pe stradă,
Dansează-n van: rondouri,
Mazurcă și lambadă .
Din când în când, un clopot
Adaugă la cântec
Un gong l-al orei șopot,
Ce-i liniștii descântec.

Mă-ntorc spre casă, sprinten,
Chemat de somn și-o zână,
Când după-al coamei pinten
Se-ascunde luna plină.
Păstrez surâsul lunii
Ca amintire vie,
Mereu în visul firii
Prezentă vrea să-mi fie.

Cu-al ei blând chip de aur,
Minune-n noaptea-albastră,
Va fi-al meu meșter faur...
Muză, chiar prin fereastră.