e o dimineață de primăvară
nu simt prea multe nu simt mai nimic
ar trebui să mă mutilez ca să nu scriu
prea mult am rânjit la bântuiții lui palahniuk
când tăiau carnea din ei ca să pară mai neputincioși
dar iată-mă
în fața tentației de a scrie
privindu-mi îndelung degetele

ferestrele nu sunt ornamentate cu flori de gheață
nu azi
primăvara asta pare o începătoare
o zdreanță fricoasă să se desprindă de
bătrâna încărunțită

eu nu am știut niciodată de
ce culoare e sufletul ei