Rămâi pe rană-n asfințit
La fel ca și întâia oară,
Ne-om întâlni sub infinit:
Un leu cu-o candidă fecioară.

Ne-om aduna într-un mănunchi
De vise, doruri și speranțe,
Vom germina un singur trunchi
Din amânatele creanțe.

Chiar vremea s-o opri în loc
Privind la noi, cu gelozie,
ÃŽn privegheri schimbate-n troc
Pentru-o privire-n erezie.

Tot timpul, ce ne-a fost sortit
Și nu va fi, poate, vreodată,
Vom bandaja cu sânge-n mit
Cu-n moș și o eternă fată.