cu ochii împăienjeniți de lacrimi
privește pe mama lui ce plânge la căpătâi
ține mereu o lumânare mică de ceară în mână
și își privește fiul ce se pierde
patul este ud de lacrimile mamei și transpirația fiului
e liniște
o liniște apăsătoare ce este precum un spin în coapse
se simte prezența mistuitoare a morții
în frisoanele reci din șira spinării
moare
își închide ochii cu greu luptând
pentru ultima imagine a mamei sale
pierzându-se în întunericul nepătruns
al morții