ÃŽntre noi, iubite-s spinii
florilor ce-mi dăruiești,
între noi uitate doruri
cînd oglinda mea tu ești,
între noi e gelozia
clipelor cînd mă săruți-
dimineața vii spre mine
dar spre seară pleci, mă uiți.

ÃŽntre noi iluzii pale
cînd încerc să-ți fiu pe plac
și o taină ce-ți dezmiardă
florile de liliac.
Între noi un leagăn dulce
pentru tine, pentru Ea,
și mă scuturi de petale
cînd te joci cu șoapta mea.

ÃŽntre noi e un prenume
în celula-ți răsădit
ce lăstari pe gînd, pe carne
și uitare a rodit.
Între noi priviri în urmă
spre un capăt însorit
de furtună-n plină vară
cînd afla-i că-i ești dorit.

Între noi sentința sorții
ce în ceruri a decis
și cu rînduri de hotare
o speranță a ucis.
Între noi atîtea... însă
așteptării ai răspuns
și-ntr-o gară unde visul
ne chemase, am ajuns.