numele tău, AlfabetA…

dar vezi
îți scriu din Labirint
usca-mi-s-ar să se usuce
mâna de scris dacă te mint

- e gol! striga șoptit un trecător
paharului ce mă sorbea din buză
pe creștet mi se rătăcise-o frunză
în timp ce toamna despuia copacii

încă mai plouă-n mine ca-ntr-un intrând de mare
cumplit stânca vuiește când valuri se retrag
sunt un Iisus de oase de carne și de piele
cu brațele întinse sfidez cerul
imit – avid de trăsnet – un catarg

cândva descopeream mătăsii drumul
și miroseam a mirodenii
și a praf de pușcă… arareori
cu astfel de povești
mai scoți de la câte-un compilator de-o dușcă

dar nu mă tem de sete știu eu bine
sub Marea Neagră n-a nins niciodată
de vie vița s-o-nmulți ca peștii
iar sufletul e vinul
trupul: o găleată