în tramvai o gospodină cu sacoșă de rafie rezistentă
kile de gogoșari o ține
un ceferist întârziat dimineață aburoasă
pe șinele moi privirea le unește la orizont într-o buclă
o intersecție veuri dese uitătură pe ceas
nu știe dacă o să găsească pește proaspăt trebuia să fie de vreo zece minute în post
un mecanic în salopetă albastră peste costum și o cravată oranj
cravata e pentru diseară când iese de la serviciu
întlnire cu o necunoscută speră să se-nsoare
i s-a mai întâmplat și nuștiucui
un domn melancolic cu papion
uitat de aseară-n vagon cu un buchet fleșcăit de lalele
o grimasă de stan lauren pasat de colegii de tură neșifonat
o doamnă lungă pliată în două pe scaunul scund roșu
șinele moi privirea le unește la orizont într-o buclă
o intersecție veuri dese pietre de pavaj bulucite unele-n altele
stâlpi
bilete spulberate de vânt
vopseaua iese rotund alungit albastru
roșu și alb încercuindu-se
următoarea băltoacă de roșu
apoi verde
apoi încolăceală de galben și verde
mai mult roșu
ba un portocaliu cu o gaură-n mijloc, bună de pus pe inelar
picioare rufe în vânt unde se unesc exact un ochi încolăcit verde
tablă de lemn de șah
purtată pe cap cu grație în echilibru
mirosuri de fructe dulci
corp de meduză dedesubt
și-n locul sânilor ochelari și- a pus pentru orbi