înconjurați de copii și visând la pâinea regelui
repetăm leneș alte stihuri la gândul uimirii
ori abandonăm povești deschizând brațele
și aruncând în ele râsul
pasăre caldă ce se zbate în pumnul său
călătorim împreună cu alții uitându-ne lung în apă

****

casa noastră e un fel de mâncare
pe o limbă de pământ
unde putem fi loviți de un fulger
mirosind a grăsime de șarpe
la al treilea pas
o moarte ca toate celelalte

****

dăruim totul dintr-o îmbătare a aerului
și din conuri de pin obosite construim altare
umblăm alături de frumusețe acoperind răni
cu pânze de in ori povești de alungat frica
lepădându-ne de cuvintele închipuite
cum de tăcere pentru întâia oară

****

căutăm vase de purtat dragostea odinioară
în vreme ce sucul pământului hrănește ochiul atins
e așa mult de când nu te-am văzut
scăldându-ți în chipul meu palatele de marmoră
dar iată cum pe mal ființe de ceară trag înapoi valul
și gândul ciudatului pescar

****

hai să nu ne luăm prea în serios
potirul acestei flori a crescut până dincolo de teamă
cuvintele care ne inspiră

***