Posomorâta lor înlănțuire
Nu e decât un spasm încremenit
- Supremă încordare de granit,
Rămasă dintr-o altă întocmire. -

Demult când dorul lor nebiruit
Îi logodi cu vasta strălucire,
Un braÈ› semeÈ› au repezit spre fire...
Dar gheața înălțimii l-a-mpietrit.

Și-n vreme ce c-un gest de renunțare
Atâtea stânci expiră-n vijelie,
Șuvoiul apei neîncăpătoare,

- Șerpuitoare formă veșnic vie -
Prin necuprinsa zărilor câmpie
Se-ndreaptă către mări odihnitoare...