CRISTOS A ÎNVIAT!


În grupajul de concurs (fără temă sau nr fix de epigrame)
am făcut și câteva catrene ca dedicațe pentru bistrițeni. Întrucât festivalul s-a amânat pentru toamnă(???), postez aici câteva...ca divertisment.


Dedicate bistrițenilor

Rețetă

Când „mă dau” la damigeană
Spun – și vă repet întruna:
Pentru țuica bistrițeană,
Mărul cel mai bun...e pruna!


26 de „Mere de aur”,
Bistrițene - în festival -

„Merele de aur”- toate,
Cu catrene și eseuri,
Au vreo optâșpe carate...
Și cam tot atâtea „euri”.

Esențe

Bistrițenii-n zona lor
Mere au – din vechea gintă –
Și esență de umor...
Cât să pună de-o plăcintă.

Cugetarea olteanului

Bistrițenii noștri - muică,
Pun „grăsunele” din prun,
Ori la putrezit...la țuică,
Ori le „strică” pe magiun !


Câteva dedicate regretatului MISIUGA,
mare amator de...soacră


CU SOACRA LA SPITAL

Cei patru gineri – toți prezenți
La mama soacră, facem cheta,
C-or fi ei doctorii... „atenți”
Dar dacă nu-i greșesc rețeta!?

PROSTÃNACUL,
LA MORMÂNTUL SOACREI

Deschid cavoul – fără grai,
Iar soacra prinde să-mi șoptească:
„- Te rog , o clipă să mai stai...!”
Și-aștept de-o lună să clipească .


VÃ TRANSMIT DIN IAD

Dus în iad – întins pe lacră,
Prins-am iute a vorbi;
Pomenind de mama soacră...
Necuratul tresări.


AUTOEPITAF

În fine, sunt mai fericit
Și soarta nu-mi mai este acră
Că jos în iad am întâlnit,
Un car de draci...dar nici o soacră.