pot face să moară balaurul cu limba despicată care mă duce în cârcă
e așa cum ai strânge o grămadă de frunze și le-ai da foc
ca să vezi cum se-nalță

viața uneori se pietrifică pe tine
ca o stea de mare
vin copii și încearcă s-o desprindă cu bățul
îți smulg imaginea din față, deodată
se umple cireșul de paturi albe de spital

învinețesc aerul sunt o lovitură
care nu trece
câteva țevi colorate încep să se decojească vesel
ca o externare
de primăvară