Un zgarci statea lipit de-aorta,
Lung, uscat cu viata moarta,
Sangele parea albastru,
Rece ,lent, isi tragea pasu ;
Se scurgea pana la tampla,
Gandind cum de se-ntampla,
Sa se faca rautate,
Oameni mari cu maini curate ;
Un pustiu acum apasa,
Greu, pe ramura nervoasa;
Simte cum tot rau-n lume
Zambetul imbacseste-n spume ;
Asta doare cel mai tare,
Nu ca nu vrea sa mai doara,
Ci ca zambetu’obosit,
A luat locu' unui gol,
Mare, negru, parasit.