Prin Viață trecem ca pe drum bețivii
Legați la ochi de patima trăirii
Ne clătinăm sub lovitura firii
Și Soarta își arată incisivii.

Sub timp trecut, la facla amintirii
Senin privesc în urmă longevivii,
Atât. În "vreme-acum" suntem captivii
Prin seva otrăvită a gândirii.

Stau ca mereu: un veghetor în noapte
Și-aripile simțirii-n iaduri cad.
Rostiri nimicnicite îmi sunt fapte

Și pagini multe parc-amaru-mi scad
Cu toate că nu-s pe de-a-ntregul coapte...
Prin unele, mai rele, chiar decad...