Primăvara aceasta mi-a jucat la feste!
Mai întâi se învelise în plapumă de 8 Martie.
Directoarea nu mi-a primit trandafirii.
ÃŽn schimb, toate profesoarele s-au bucurat.

Un sezon uitat – al Păresimilor – zboară.
Toți vrem să luăm pomii înfloriți în brațe.
Așa că m-am pus pe vorbit net. Nu în natură.
M-am încadrat în hobbyul midnight caller greierele cu chitara.

E vremea să dau primăvara jos din pod.
Sau să intru de mâine în cel ce voi fi, în tablou.
De fapt am fost invitat. M-am sfiit s-o invit eu.

Ce-am mai observat. Când m-am lăsat, am reușit.
Când leneveam, rezultatele curgeau. La servici’.
Când nu-mi păsa, eram căutat. Când uram, degeaba!
Când valurile durerilor răsăreau, apuneau.
Când rudele se certau, era liniște. Când se-mpăcau se vorbea.
Când lumina unei ființe m-a căutat, am deschis messengerul.

De fapt a trimis ea o pasarelă. Peste norii ce-o să vină.
Să vedem ce îmi rezervă primăvara venită cu destulă căldură.

Norii nerăzboinici o să plece și-napoi la o Ais landa falită.
Hai să fim încrezători cel puțin. De-unde vin, acolo să se ducă.
Tot ce nu ne convine. La noi nu e putred mărul.
Și dacă-i putred, păi tot bem o țuică.

M-aș face maestrul de ceremonii al primăverii.
S-o mărit odată cu viața. Cu fiecare din noi.
Tabloul se pictează cu nori spectaculari. Apoi cu senin.
Deschideți mâine ferestrele. Spuneți-mi ce veți vedea!

Eu o să las aici primăvara să mă dea afară din casă.
Să mă-mbrâncească pe scări, să cumpăr iar un buchet.
Poate la fel de mare ca un roșu corcoduș cu pitulici.