Îmi amintesc posesia umană,
Sacrificul mamar,
Descrierea puterii de a frînge
Poțiunea jarului salbatic.

Dar de ma învirt în umbrele stîlcite,
Reapărînd mizeriile colectate,
Trenez doar partea joasa de lumină,
Și incă nimic emotional.

La sud de vene inghinale,
Stări de grație amorfă,
Cotiledonate înfometate
Și untură la discreție.

Judec acvilin,
Un sloi de ață atinsă de probabilitatea,
Cosoarele agățate pe noroiul verde,
M-au curățat.

Curat, servesc curățenie molcomă,
Depășesc turnuri fumegînde cu stîrvuri,
Reclădesc și eu, cimbrul, scrobul, Danaida.