Marmura alba se rasfrange usor in marea

nebuna de dorul de sange

si cheama in neantul apei sarate

suflete mute.

Albul acesta imaculat orbeste

sentimentele calatoare in noi.

Albul nebun se rasfrange

si-mparte lumea la doi.

Si nici nu era nevoie de

pasari multe pe cer.

Soarele nebun de caldura

isi frange gatul cu el.