agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-05-03 | [This text should be read in romana] |
sub rochia de nichel sânii ei caută o ieșire
cum ochii ei roșii, opaci, peste întinderi, lumina. ca un bici, părul se izbeste de pulpe, când saltă pe calul solar. nici amintire să-i tulbure calea, nici bucurie să-i desfacă dinții ce-i mușcă din buze, nici aer să-l tragă în piept să-i sară copcile, și sânii se zbat, caută viața; încă în ei o lucire, dorința și urma lăsată, cândva, în femeie – ecou ce se stinge când calul nechează în zeci de octave, copita nervoasă împrăștie nori roșii de praf. se tem coloniștii de-armata ei slută, de-ntunecații ce sânge și carne poftesc; de arcul ce-l poartă la șold această meduză, de ochii ei ce îngheață suflarea, se-ascund din calea-i sub roșii întinderi, dar ea îi vânează, nebună, pe toți; turbată voință sub fruntea cea palidă și-n ochiul ei mort. dă chiot și ceata flămândă-ncolțeste nefericiți coloniști, cum cerbul în vale, și colții îi sfâșie, sângele curge izvor – - dar setea nimic nu-i astâmpără – sânii se zbat, freamătă-n ei fărâma de viață și lapte tâșnește, peste câmpia aridă răsar flori, Marta calul strunește și calcă în urmă-i iar viața plăpândă se stinge în praf. târziu, când pleoapele vinete se lasă pe ochi, nisipul îi mângâie pulpele zvelte și sânii ei plini, sub tunica de nichel, vuietul nopții parcă-i aduce aminte o mare; simte cum valuri i-aștern spuma pe tălpi, iar glasuri sprintene-o cheamă, o caută: “- Artemis, soră a noastră, hai să pornim în păduri, să vânăm căprioare și cerbi, să bem din izvoare și-n unda lor repede să ne lăsam mângâiate, luna ne fie de veghe; hai, surioară!” ca o poveste, înfrigurați, în tuneluri în care se-ascund, câțiva mai spun despre o Marta, adusă aici cu secole-n urmă, înainte de întâia cădere, sau poate-nainte de tot, prințesă senină însoțită de o ceată de tinere fete, colindau împreună prin grădini și păduri, dar nimeni nu știe cum moartea-a cuprins, ca o plagă, planeta cea roșie. și sânii-i se zbat, caută viața și nimeni nu știe cum totul se poate întoarce căci, vorba poetului, viața-i un vis.
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy