Cu șchiopu-ntr-un loc șezi,
Te-nveți să șchiopetezi.

Și

Cineva cînd locuiește
Cu măgarul cel trîndav,
Or păr din el să lipește,
Or că vreun alt narav.

Și

Cu păcurarul cînd trăiești
Trebuie să te mînjești.

Și

Năravu-nrădăcinat
Nu poate fi vindecat.

Pentru că

Cine orce învață
Nu uită în viață.

Fiecare știe că

Buba cap nu face
Pînă nu să coace.

Și

Rana dacă să deschide,
Anevoie se închide.

Și de multe ori

Din zgăibulița cea mică
Bubă mare să ardică.

Totdauna

Foc după foc, rău după rău.

Dar însă

Toate tot după neam merg,
La tulpina lor alerg.
Din rădăcina cea rea
Odrăslește smicea rea.

Mulți zic:

Meserie are bună,
Însă ea nu schimbă firea,
Nici stîrpește nărăvirea.

Pentru că

Pomul lesne să-ndreptează,
De mic pîn’ să-ncovoiază.

Căci orce,

Cînd o dată să strîmbează,
Anevoie să-ndreptează.

Și

Firile cînd să-ncurcă
Anevoie se descurcă.

De aceea

Dă-i, să nu se nărăvească,
Nu-l lăsa să se sfințească.

Că,

Pămîntul pînă nu-l calcă,
Oale nu poate să-l facă.

Și

Copilul nepedepsit
Rămîne neprocopsit.