Tu ești destinul meu


cadența morții zăbovind în uman
universul
petcetluind și conjugând distanțe

tiparul meu de om nu crede în destinul cuvintelor
tu ești îngerul care încă știe să asculte

sunt atâtea rime și metafore trăite cu tine
mi-a fost îndeajuns
n-am mai deshis vreo carte
scriu cu degetul pe goliciunea ta încovoiată

uniți și goi printre candele
așteptăm liniștea ca un plăpând deșert
să ne înghită precum râul de sânge
a înghițit toate crucile
acestei lumi