agonia
english

v3
 

Agonia.Net | Policy | Mission Contact | Participate
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texts by the same author


Translations of this text
0

 Members comments


print e-mail
Views: 3131 .



Ultima verba
poetry [ ]
Sinaia. 9 septembrie 1910

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
by [Cincinat_Pavelescu ]

2010-05-08  | [This text should be read in romana]    |  Submited by Midrigan Mihai



Sub noaptea fără stele, ce trist și-nalță glasul
Acel care fusese Isus... Veniți, veniți!
Toți morții din morminte sculați-vă, e ceasul!
Vin taina s-o dezvălui din moarte vă treziți!

Și-atunci, din toată lumea, mulțimile-adormite,
Sutimi și milioane de morți se deșteptau;
Pe când de sub lințoliu enormele-i orbite,
O tragică durere afară scăpărau...

Și el, mai trist ca-n noaptea când se ruga pe munte,
Sub umbra tremurată a verzilor măslini,
Când se roșise alba-i sudoare de pe frunte,
Mai trist ca pe calvarul însângerat de spini,

Le zise: Biată turmă în noapte rătăcită,
Eu v-am mințit odată când vă spuneam că sus
V-așteaptă după moarte o viață fericită,
Căci Tatăl nostru nu e, și serafimii nu-s!

Eu vin din depărtarea neantului cea sumbră,
De unde larma lumii se pierde-n infinit,
Și viu ca să adaug o pagină de umbră
La cartea de lumină ce-n vis am plăsmuit.

Să n-așteptați zadarnic fanfara-nvietoare,
Căci cerul plin de îngeri e-o pânză de tablou...
Eu rătăcesc de veacuri prin golul fără soare,
Și chem și-a mea chemare e-n veci fără ecou!

Dar morții înălțară obrajii lor de ceară,
Spre sfânta lui fantomă ce-atât au adorat,
Și lacrimi de iubire picându-le, strigară:
Isuse blând, stăpâne, fii binecuvântat!

Așa-i cântau în noapte virginile-n uimire;
Șoptea și Magdalena: Fii binecuvântat!
Căci moartea ne-a fost dulce în visul de iubire
Pe care a ta vorbă în noi l-a semănat!

Martirii chiar în circuri zâmbeau cu nepăsare,
Sub gura sângerată a leilor flămânzi,
Și moartea fioroasă li se părea scăpare
Când se gândeau la glasul și ochii lui cei blânzi.

Și toți îngenuncheară: apostolul și magul,
Și regele și sclavul, cel bun ca și cel rău,
Și toți strigau: O, Doamne! pe când sporea șiragul,
Mărire ție, veșnic slăvim numele tău!

Prin cerul gol trec albe divinele-ți himere,
Și crucea ta e farul în haosul perfid.
Mărire ție! pentru sublima mângâiere,
C-ai fulgerat nădejdea în ochii ce se-nchid!

Și dacă azi vro lume, în negurile mute,
Lipsită de credință spre moarte se înclină,
Aruncă-ți de pe frunte lințoliul, și du-te
Să-i porți spre mântuire minciuna ta divină!

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. poezii
poezii
poezii  Search  Agonia.Net  

Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Privacy and publication policy

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!