agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-05-10 | [This text should be read in romana] |
A fost ușor să uite. Nu a trebuit să facă mai nimic.
S-a întâmplat natural, odată cu vârsta. Mai greu a fost să ierte. Să stăpânească arta de a absolvi de vină. Să lase mântuirea în seama altuia. Esența religiei sale. Deși în final uitarea și-a asumat iertarea. Uită și... Care era celălalt cuvânt? Iartă și uită, mumă. Ordinea lor a devenit inutilă de când i s-a răsucit ceva în adânc. Un cutremur cu epicentrul sub coaste. Mâna ce scutură și reașază câmpuri sub călcâie de munți înțepenește cu unghiile adâncite în mitra pâmântului. Dimineața se trezește cu maci fracturați între sâni. Soarele sângerează afară în epava iernii iar ea nu își mai poate aminti decât arșița din vară. Nedeile, horile din curtea bisericii. Nunta ei, legarea cu basma. Fota sfâșiată. Colectivizarea cu sila. Caii cotropind plaurii. Spicul asprind între palme. Știuleții borțoși din pătul. Covata cu boabe sfarogite. Zdrobirea, măcinatul, coca dospită, turta de pâine stropită cu vin. Sângele din suspin. Cuminecătura. Barba bărbatului ce ara plațul dintre buzele ei reavăne. Cum se mai zguduia plugul semănând. Dragostea, focul de unde ieși ud până la os și vrei mai mult. Sămânța încolțind. Răsucirea din vintre. Þipetele scremute. Calmul de după. Sfârcurile frământate de gingiile laptelui. Gânguritul cosmic. Cum șarpele gemea în somn sub casa de cârpici. Războiul de țesut scrâșnind la lumina lămpii de petrol. Cum luna își acoperea pulpele cu macaturile întinse pe sârmă. Mirosul de cânepă jilavă și tutun. Potop de cuvinte neprimenite și ea se duce iertând după ele. Datoare uitării cu un oftat de plumb și o lumânare sleită. Lasă amintirile, gata! Doar știi ce urmează. Așa îi spune moșul cu sapa de fiecare dată când îi chiuie noaptea în urechi. Apoi, începe să jongleze în aer soarele și inima. Două poame zemoșite. La urmă le izbește cu sapa de cer. Șuvițe roșii se aprind în barbă iar ea își desface cuiele din băierele pieptului ca să Îl primească.
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy