Veverițoiul și veverițuca,
Se-ocupă cu joaca, cu zborul și fuga,
Se-aruncă sageată în frunzișul des
Și uite-i cum intră, ba uite-i cum ies.
Și când zici că pică și se prăbușesc,
Se-agață de-o creangă și-apoi iar pornesc.

Veverițoiul și-o veverițucă,
În a lor planare, au dat peste-o nucă,
Frumoasă și verde, rotundă și coaptă,
În nucul cel mare, ce crește la poartă.
O singură nucă și nici alte poame,
Te uiți doar la dânsa și te-apucă foame.

O veverițucă și-un veverițoi,
Se uită la nucă și plâng amândoi,
Căci dinți au de lapte și nici o masea
Ei nu au în gură s-o poată crăpa.
Și atuncea, de ciudă, o-aruncă pe jos,
Căci nu pot ajunge la miezul gustos.

Veverițoiul și-o veverițucă,
Se-așează pe iarbă și plâng lângă nucă.
Dar în vremea asta, din turma ce pleacă
Din grajduri să pască, se-apropie-o vacă,
Și calcă pe nucă, în mersu-i obez,
De nu se mai știe ce-i coajă, ce-i miez.

Iar veverițoiul și veverițuca,
Cu ochii în lacrimi, pierdutu-și-au nuca
Și-au doar o morală, ca o consolare:
Când dai de o nucă și vezi că-i prea tare,
Găsește o soluție la tine-n copaci....
Că vin și ți-o strică tot felul de vaci!

P.S. Această fabulă este cantată de Daniel Iancu pe albumul "Buletin de Știri".
Cealaltă fabulă trimisă a mai fost postată pe AGONIA și se numește "Fabulă electorală 2009".