agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Music ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2010-05-20 | [This text should be read in romana] | Îmi aduc aminte de acea poveste Spusă de bunicul, care nu mai este... Când făcea armata, nu știu la ce armă, Se-ngrijea de caii din acea cazarmă, Blânzi cu toți și harnici, buni pentru povară, Robotind întruna, din zori până-n seară, Se-ntorceau în grajduri, răvășiți la coame, Istoviți de muncă și lihniți de foame, Iar bunelul, noaptea, cu înfrigurare, Încerca să-i pună, iarăși, pe picioare, Ca, de dimineață, trupa sa nomadă Să se simtă-n stare s-o ia de la coadă. Dar, din cele spuse, tot spre îngrijire Mai avea, se pare, doi cai „ cu scutire”, Care în războiul ce se terminase, Înhămați la tunuri, au cărat cât șase, Și acum aceștia – exemplare rare! – Toată ziulica, leneveau la soare Cu mâncare-aleasă și diverse bunuri, Așteptând războaie să mai tragă tunuri... MORALA: Chiar și unii oameni, de o vreme-ncoace, După ce „trag tunuri”, huzuresc în pace!
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy