zboară un fum alb pe șaua unui cal
și fumul acela-i e coamă e sete de soare e rază
căruntă

lovit
vântul întreabă pe limba cailor zburători
într-un nechezat șuierător
o cabalistică perfectă

- iii-haa tinere zbor ce e cu tine ce-mi râcâi
pelvisul cu dinți albi de cal?

- sunt zborul înfipt în copite de pene vin
să mă porți sferiform tocmai la herghelia de
stele. acolo mi-e gândul căpăstrul și coada

- vai tinere vis vai herghelie ce urcă în stol
vai tu cal cu clonț ascuțit ce-mi vorbești
păsărește cu aripi legate sub piele?

- simt zborul în ceafă coama se-nalță
drumul în sine se stinge în buze mi-e foame
de alge stelare de boabe de coacăze negre
coapte în soare

- vai mânzule-fum copite de plumb
te trag sub pământ
sub zbor nu se zboară nu știi
vei fi calul meu izbește-mă crunt în
frunze în fructe în sâni cruzi și tari
în pulpa mărului înroșit

***
de pe calul cu aripi de calcar sub piele vântul
căzând
i-a zărit herghelia în pleoape în
coaste în pielea-i de fulgi ninși cu zbor